Doar gânduri...

Un alt mic punct ro, dar mai profi?

2012-02-14T00:43:00.001+02:00

"Retailerul Profi, deţinut de fondul de investiţii polonez Enterprise Investors, s-a repoziţionat pe piaţa de retail autohtonă, devenind reţea de magazine de proximitate. Anterior Profi era cunoscută ca reţea de magazine de tip discount, segment de piaţă pe care activa alături de Lidl şi Penny Market."

Pariul a fost pierdut o data de Patriciu. Oare Profi va face profit sau va regreta ca a iesit din segmentul discounter-ilor? Probabil ca e aceeasi Marie, dar cu palarie din oferta, de la Lidl...:-)

Actiunile Apple > 500$

2012-02-14T00:29:00.001+02:00

http://www.google.com/gwt/x?source=reader&u=http%3A%2F%2Fwww.zf.ro%2Fbusiness-hi-tech%2Fpretul-actiunilor-apple-a-trecut-de-pragul-de-500-de-dolari-pentru-prima-data-in-istorie-va-bagati-9231612

Civilizatie?

2011-11-23T23:07:00.001+02:00

Am avut ocazia sa vizitez Berlinul de 2 ori, la distanta de exact 1 an, in 2010 si 2011. Este un oras fara varsta. Nu i-am gasit "vechea cetate" si nici partea noua (moderna) nu este strict si definitiv delimitata. Cu toate acestea, amestecul arhitectural de vechi si nou nu deranjeaza in nici un fel, poate si datorita lipsei turnurilor de tip "zgarie-nori". Ce m-a frapat insa, la distanta de un an, a fost mizeria de la fiecare colt de strada. Nu am putut sa ma gandesc decat la doua lucruri:
- cand s-au imputinat banii publici primul loc de unde au taiat "localii" a fost serviciul de salubritate - necesar dar nu si indispensabil
- si asta ne-a dezvaluit faptul ca si fumatorul nemtesc stinge tigara cu varful pantofului la margine de trotuar, doar ca acum se si vede acest lucru.
Inca un mit al copilariei, spulberat...

Ne invartim sau nu?...

2011-10-24T02:07:00.001+03:00

Urbea natala s-a impodobit cu nenumarate sensuri giratorii, unul mai mare si mai inflorit (la propriu) decat celalalt. N-as sti sa evaluez cat de utile sunt ele, pentru ca la ceas de varf de trafic aleg rute periferice si ocolitoare, iar in rest ma minunez cat de multe interpretari are legea circulatiei (rutiere) cand vine vorba ca mai mult de o (1) masina sa treaca printr-un asemenea surogat de intersectie. Bine ca viteza este volens-nolens redusa si riscul de coliziune astfel diminuat.
Si a venit si randul celei mai traficate intersectii din oras sa intre in randul ametitor si circular al noului concept de ocolire a mijlocului intersectiei, onor giratoriul. Doar ca reptila uriasa numita coloana de masini, ce ar fi trebuit sa dispara in lumina cetoasa a diminetii a luat proportii "godzilliene", facand-i pe edili sa redescopere un instrument nu demult dezafectat, semaforul. De la semafor ne-am pornit, la semafor ne intoarcem. O fi verde?...

Prima postare direct de pe IPhone

2011-10-24T01:46:00.001+03:00

Am instalat pe IPhone aplicatia care imi permite sa postez direct pe blog tot felul de lucruri. Sa testam, deci...

Un website mai mult decât interesant...

2010-02-09T15:07:00.003+02:00

Am dat de el pe twitter aici. O incursiune mentală pe care fiecare din noi ar trebui să o facă la un moment dat. Cu "informaţiile" proprii, bineînţeles. http://whathappenedinmybirthyear.com/

Top Gear in România

2010-01-31T11:17:00.004+02:00

A trecut ceva timp de când nu am mai postat nimic aici. Şi bineinţeles că am şi o scuză. Timpul pe care nu l-am avut. Şi a trecut ceva timp de când echipa Top Gear a venit şi a filmat în România. Şi a mai trecut ceva timp de când episodul filmat în Romania a fost difuzat în Mara Britanie. Concluzia este una singură: timpul oricum trece. Pentru cei care nu au văzut încă acest episod o pot face aici. Enjoy!

Din nou despre twitter

2009-03-25T14:01:00.004+02:00

Dupa cum scriam anterior, am devenit utilizator de "twitter"... dacă faptul că scriu 1-2 mesaje pe zi si citesc alte 15-20, poate fi numită utilizare. Asta dacă este să mă compar cu utilizatori care au mai mult de 1500 de "follow-eri".

Cert este că fenomenul tinde să se globalizeze, în sensul că rata de noi veniţi, sau creşterea numărului de utilizatori este conform Wall Street Journal, "huge". Ieri ascultam la radio o ştire care spunea că Jennifer Aniston a decis să se despartă de boyfriend-ul ei deoarece a tradus-o cu twitter-ul. Mai precis, nu a sunat-o motivând că este foarte ocupat, dar a avut timp sa dea mesaje, lucru constatat cu uşurinţă de fosta doamnă Pitt, care este şi ea utilizatoare.

Lucrurile pot fi însă foarte serioase, mai multe puteţi afla din acest post.

Eu încă încerc să-i găsesc o utilitate mai practică decât aceea de a face schimb de "doar gânduri" cu toţi necunoscuţii din Internet. Îmi doresc succes! :-)

Braşov, 18 martie 2009

2009-03-18T11:16:00.001+02:00

Lipseşte Moş Crăciun... nu că mi l-aş dori prin peisaj!

Experienţa LinkedIn

2009-03-13T10:03:00.002+02:00

Cu ceva timp în urmă mi s-a recoamandat de către o prietenă să mă înregistrez ca utilizator în LinkedIn, o reţea virtuală de socializare legată în principal de profesii. Ceea ce am şi făcut, pe principiul "să fie, că nu cere de mâncare". De săptămâna trecută însă, având suficient timp la dispoziţie, am acordat mai multă atenţie acestui nou "hobby" şi am început să am primele surprize plăcute. Pe lângă faptul că am "reîntâlnit" foşti colegi sau cunoscuţi cu care nu mai păstrasem legătura am avut şi primele beneficii.

Pe forumul de discuţii al unuia din grupurile la care am aderat, din nenumăratele grupuri existente în reţea, am găsit o invitaţie la un workgroup susţinut de Jim Bagnola - considerat Leadership Guru la nivel mondial - la Bucureşti pentru data de 12 martie, adică ieri. Nu am putut să mă abţin şi am postat un comentariu în care spuneam că pentru mine, în 2005 când am participat la un training cu acelaşi Jim, a fost o experienţă deosebită şi că recomand să participe oricui are posibilitatea. Nu ştiu câţi au văzut comentariul dar organizatorii cu siguranţă l-au citit, motiv pentru care m-au invitat să particip, gratuit, la manifestare. Ceea ce am şi făcut. În plus, testimonialul meu se află pe prima pagină de Internet a manifestării - ce mod de expunere mai bun mi-aş putea dori în această perioadă decât pe pagina unde este prezentat Mr. Bagnola?

A doua întâmplare rezultată din faptul că sunt vizibil pe LinkedIn a fost că tot ieri am participat la un gen de interviu cu un fost coleg care şi-a deschis propriul business şi cu care este posibil să colaborez. Nu păstrasem legătura cu el, dar când a văzut că sunt în căutare de lucru, m-a sunat şi ne-am întâlnit.

Ceea ce vreau să subliniez este că iniţial nu mi-am pus mari speranţe în această modalitate de a contacta persoane şi afla oportunităţi dar, experienţa mea cel puţin, arată că funcţionează! Nu este complicat, dar necesită alocarea unui anumit timp zilnic (sau la câteva zile, în funcţie de interesul momentan) în care practic poţi lua contact cu mediul de business înconjurător.

Twitter

2009-03-11T13:36:00.002+02:00

Incepând de astăzi încerc o experienţă nouă, şi anume twitter-ul sau "twitting"-ul dacă pot să mă exprim aşa. Şi pot...:-)

În pagină găsiţi aplicaţia în dreapta, sub antet.

Dacă mi se va părea interesant voi reveni şi cu alte comentarii.

Încă se mai ia ţeapă cu mobilul?

2009-03-06T11:34:00.003+02:00

Şi încă cum? Nu că eu aş fi păţit-o dar vreau să vă relatez ce mi s-a întamplat tocmai în timp ce scriam postul anterior.

Sună telefonul mobil, apelant necunoscut. Răspund nerăbdător, că doar aştept invitaţii la interviuri de angajare, şi o voce masculină cu accent inconfundabil basarabean se prezintă "Icsulescu de la nume operator" care începe prin a-şi cere scuze că dintr-o eroare a lor am fost încărcat cu o convorbire, în cursul zilei de ieri, de 200 EUR. După care mă întreabă daca în cursul zilei de ieri am apelat vreun număr internaţional sau dacă lasat telefonul la îndemâna altcuiva care ar fi putut să facă asta. Aici mi s-a aprins primul beculeţ de la sistemul de alarmă: dacă eroarea e a lor, de ce mă întreabă pe mine ce am făcut cu telefonul? Îi spun că nu am lăsat nimănui la îndemână telefonul meu după care îmi spune că trebuie să fac nişte setări la telefon pentru a mă şterge "din computerul" lor. Aici s-a aprins al doilea beculeţ: aşa de avansate să fi ajuns serviciile operatorului încât să îţi şteargă direct, pe ochi frumoşi, o convorbire de aproape 9 milioane de lei vechi, numai pentru că eşti client fidel şi au încredere necondiţionată în ceea ce le spui? Mă întreabă ce model de telefon am, moment în care "sistemul de alarmă" se declanşează şi îi spun că nu e nici o problemă, mă deplasez eu la Shop-ul operatorului să lămuresc situaţia. Pare puţin surprins şi se pierde câteva momente după care îmi spune că bineînţeles că dacă sunt din Bucureşti pot veni la sediul lor din Bd. N.Titulescu în clădirea America House (culmea e că se cheamă Europa House). Şi continuă să mă interogheze: din Bucureşti ce sector? L-am trimis civilizat la plimbare şi am închis.

Nu l-am înjurat, pentru că ieri tocmai mi-am trecut numărul de telefon din regim Pre-Pay în abonament personal. Şi m-am gândit că există o şansă infimă ca situaţia de mai sus chiar să nu fie o ţeapă. Pe măsură însă ce scriu aceste lucruri îmi dau însă seama că nu are cum să existe o asemenea situaţie. O să verific totuşi.

Ce m-a enervat însă cel mai mult a fost faptul că la operator este aproape imposibil să vorbeşti cu cineva despre asta pentru că trebui să apeşi de o mie de ori, o mie de taste ca să te conversezi cu roboţi feminini care nu pot fi decât blonzi. Pentru cei care ştiu limba franceză le recomand acest clip care mie mi s-a părut genial, dar ilustrativ pentru o convorbire la serviciul clienţi al unui operator de telefonie de orice fel. :-) Enjoy it!

Lumea lui Toni, zis si Naşul

2009-03-06T10:55:00.006+02:00

Mă dădeam astă nopate pe Interent ca să aflu mai multe despre o companie la care am trimis o scrisoare de intenţie pentru angajare şi am ajuns să citesc un blog cap coadă.

Nu credeam că în jurul unui brand se pot naşte atât de multe discuţii. Vă trebuie ceva timp să citiţi toate post-urile de pe acest blog dar cred că poate fi o experienţă interesantă. Mai ales că blog-ul este "ţinut" de însuşi patronul companiei.

Cât despre "reclama care este sufletul comerţului", nu vreau să mă refer la spotul publicitar atât de mult comentat de cititori pe blog şi sancţionat de CNA la TV, pentru că este pur şi simplu un demers asumat, care cu siguranţă şi-a atins scopul, dincolo de simpatii, antipatii, greaţă şi alte manifestări fiziologice - dar o reclamă de succes nu asta trebuie să ţintească? Iar dacă ţinem cont şi de ce scrie în acest articol campania lansată de ei anul trecut a fost o decizie de business care ar merita amintită în cărţile de specialitate.

Pentru arhiva:

2009-03-05T09:23:00.004+02:00

Textul de mai jos a fost prima auto-descriere a deţinătorului acestui blog:

"Jar Jar Binks

Who?... Me?...

De ce prefer să mă ascund în spatele unui nick-name diversionist? Să fie oare pericolul ce pândeşte din "jungla" ce mă înconjoară? No, nici poveste! Pur şi simplu fac parte dintr-o generaţie de paranoizi anonimi şi mă agăţ disperat de singura formă de disimulare oferita de www, beneficiind în acelaşi timp de o vizibilitate extremă limitată doar de scăpările tot mai rare ale geniului malefic si infailibil al acestui mileniu - Excelenţa Sa, motorul de căutare..."

Dacia Duster sau speranţa care stă să renască

2009-03-03T09:04:00.001+02:00

Tot ieri am făcut cunoştinţă, pe Internet bineînţeles, cu Dacia Duster, noul concept car al celor de la Colibaşi. Nu pot să nu recunosc că mi-aş dori una în propria curte. Cu siguranţă versiunea de serie va fi mult diferită, dar având în vedere succesul de care s-a bucurat MCV după recenziile foarte bune ale primului concept car Steppe, cred că lucrurile vor sta la fel de bine şi în acest caz.

O să mă acuzaţi de patriotism ieftin dar vă asigur că chiar mi-a plăcut această maşinuţă!

La lumină

2009-03-03T08:40:00.000+02:00

Am luat ieri 2 decizii legate de blog.

Prima a fost să oficializez într-un fel acest mic site, în sensul de a ieşi din spatele personajului cu urechi mari JJB, motiv pentru care m-am apucat conştiincios de treabă şi am creat un alt blog pe wordpress.com. Am plecat de la ideea că lucrurile nu trebuie amestecate şi că dacă vreau sa fac o treabă "serioasă" trebuie să o iau de la capăt, ca totul să dea bine.

După care am luat a doua decizie, şi anume aceea de a transforma blog-ul existent. Ceea ce am şi început să fac. De ce m-am sucit? Am vorbit la telefon cu un fost coleg care aflase despre plecarea mea din "marea companie" de pe blog. Şi mi-am dat seama că acest loc de pe Internet are deja câţiva cititori să zicem "fideli", cu toate ca termenul corect ar fi "apropiaţi".

Am stat însă şi am analizat de ce am ajuns la concluzia că trebuie să renunţ la pseudonim, să ies din anonimat, şi mi-am dat seama că în cei 7 ani petrecuţi la ultimul job am menţinut la nivel de imagine proprie un "low profile" care s-a dovedit total neinspirat - adică am acţionat pe principiul "tace şi face". În timp ce reţeta de succes (efemeră ce-i drept) văzută zi de zi în jurul meu, era expunerea auto-apreciativă maximă pentru propria persoană, indiferent de competenţă, implicare sau rezultate. Adevărul este că nu ştiu să mă laud. Dar după cum se vede am început deja auto-terapia.

Cu alte cuvinte, în zilele următoare o să încep să lucrez la noua imagine a blog-ului

De mâine sunt civil...

2009-02-28T15:32:00.000+02:00

Adică şomer, sau free-lancer, sau în perioada de readaptare, sau în căutarea unui alt job. Sau oricum vreţi să o numiţi. Sunt 7 ani de când nu am mai fost în situaţia asta. O fi mult, o fi puţin...
Mă încearcă două sentimente opuse şi de aceea confuze:
Pe de o parte simt o uşurare bolnavă (nu ar trebui să fie uşurare) ca şi cum acest lucru trebuia să se întâmple de ceva vreme, o dezvoltare normală a situaţiei, o evoluţie previzibilă şi de aceea prea puţin surprinzătoare. Nu am vreun sentiment de nesiguranţă şi nici pe cel al propriei inutilităţi. Probabil inconştienţă se numeşte...
Pe de altă parte mă simt trădat şi "lucrat" în acelaşi timp. Un pion insignifiant pe o tablă de şah care a început să crape pe ici pe colo şi ale cărei "culori" alb şi negru, lucioase până mai ieri, au început să pălească spre un gri-cenuşiu cu tonuri de cocleală pe la îmbinări. Nu e loc de sentimente şi nici de compasiune. Totul se rezolvă rapid, matematic şi fără echivoc în Excel. În tabelul frumos desenat nu au loc noţiunile fără corespondenţă valoric/procentuală ca: încredere, implicare, apreciere, loialitate, spirit, leadership. Aceste nemăsurabile care fac diferenţa...
Noroc cu criza că le dă motive şi că-i scuteşte de explicaţii, şi transformă întrebările în retorice la care toţi ştiu răspunsurile dar nu le dau ca să respecte definiţia.
Business-ul nu mai este demult rezervat gentelman-ilor.

20 ianuarie 2009

2009-01-29T20:22:00.000+02:00

Fotografii inedite de la investitura celui de-al 44-lea preşedinte al Statelor unite ale Americii, Barack Obama. O lume impresionantă şi impresionată. Cred ca sunt cele mai optimiste şi pline de speranţă priviri văzute vreodată în instantanee foto.

Nelu şi luna neagră

2008-10-23T00:26:00.000+03:00

Luna este în general albă. Sau invizibilă. Neagră nu ţin minte să o fi vazut vreodată.

Luna octombrie a lui Nelu a fost neagră. Trei proiecte grele cu bătăi de cap şi timp pierdut de-aiurea. Fratele i-a avut accident. Nu a fost grav dar medicii vor un calculator, pentru Internet zic ei. Pe drumul de întoarcere spre al doilea proiect radarul citeşte 106 km/oră. Din păcate este în localitate, ceea ce înseamnă carnet suspendat 3 luni şi amendă vreo 50 de euro. Soţia acasă s-a apucat de zugravit. Singură. Ca să îl pedepsească.

A vrut sa-şi dea demisia. Probabil că ştie că e cea mai paguboasă soluţie. Dar suntem doar in 22...

Nelu e colegul meu. Mai bine i-aş da concediu până luna viitoare.

Comerţul bunului plac şi lipsa bunului simţ

2008-08-19T22:17:00.000+03:00

Am trăit astăzi o experienţă, neplăcută bineînţeles, care credeam că este de domeniul mileniului trecut. Mă duc la magazinul Diverta (unul din ele) din urbea natală să cumpăr o carte de colorat pentru fiică-mea. Spre norocul meu este program până la ora 20:00. Spre nenorocul meu ajung la ora 19:30 şi intrarea în magazin este blocată cu un scaun. Spre norocul meu, la casă stă un angajat pe care îl interpelez cu dorinţa de a intra. Spre nenorocul meu el nu pare dispus să mă ajute în vreun fel. Spre norocul meu întreb de şeful de magazin care este prezent şi vine să "mă rezolve". Spre nenorocul meu pare mai de neclintit decât primul interlocutor. Spre norocul meu primesc explicaţii. Spre nenorocul meu "softul de vânzare tocmai a făcut închiderea de zi şi nu se mai poate vinde nimic".
Nu tu ne scuzaţi, nu tu încercăm să rezolvăm, nu tu vă aşteptăm totuşi mâine, nu tu nimic...
I-am ameninţat că vorbesc la sediul lor şi îi dau în gât. Mi-au întors spatele...
Şi îmi dau seama că nu pot face nimic... să îi schimb.

Touareg de 24 de carate sau ...dacă ar durea subcultura...

2008-08-12T22:08:00.000+03:00

Deunăzi plimbându-mă prin urbea de domiciliu, respectiv prin Braşov, văd un VW Touareg argintiu mai ciudat. Emblema de pe radiator şi partea dorsală a oglinzilor strălucitoare, dar nu cromate ci aurite. Emblema de pe hayon aceeaşi poveste. Îmi zic: fiţa de Bucureşti a atins plafonul. Dau să trec mai departe, dar mă intrigă faptul că sub emblema cu pricina se vede un text scris de asemenea cu auriu. Iar îmi zic: stai să vezi că aflu www-u care-ţi aureşte clanţa de la portieră şi mă apropii, cu oarecare reţinere, gândindu-mă că o să arăt ca acum 2 decenii când puşti fiind mă lipeam cu nasul de portierele tuturor maşinilor din Vest ai căror proprietari îşi făceau sărbătorile în Braşov, saşi fiind. Şi în loc de www am gasit frumos text care scria "24 K GOLD"...
De atunci, când îmi adunc aminte, stau şi mă întreb: de ce? care-i motivaţia?
Că îţi iei Touareg şi îl fâţâi de colo colo pe sub nasul "aşteptacilor de pensioare", care oricum nu înţeleg unde-i Ceaşcă şi de ce-a trebuit el să plece, este o dovadă de cinism social care nu are legătură nici cu democraţia, nici cu economia de piaţă. Să aureşti cromurile aceleeaşi maşini mi se pare un gest atât de stupid că nici nu ştiu cum să-l clasez, dar pot să mă gândesc că omul o fi citit despre snobism şi l-o fi pus în practică cum s-a priceput mai bine.
Însă să scrii 24 K gold ca să fii sigur că gestul tău este interpretat corect nu ştiu în ce patologie s-ar putea încadra dar întăreşte zicala veche, din popor că "prostu' dacă nu-i fudul, zice că nu-i prost destul!".
Dacă vroia să se dea rotund în satul natal, nu ţine pentru că ăia nu ştiu boabă englezeşte. Dacă vroia să-şi ţină hoţii departe iar nu a reuşit, pentru că orice ciorditor oricât de experimentat ar fi nu ar ceda tentaţiei de a afla dacă e masiv sau doar suflat... Dar dacă am ocazia o să-i transmit proprietarului că şi lorzii englezi fac la fel, doar că maşina vine aşa din fabrică, se lucrează doar în argint şi se numeşte Rolls-Royce!

Voi ce credeţi? Ce l-a împins pe românaş la un asemenea gest "extrem"?

By the way, dacă cineva i-a facut o poză şi o are îl rog să mi-o trimită. Daca nu, îl mai pândesc eu şi îl imortalizez. Numarul de înmatriculare este B 48 ZAN.

"Guest post"-ul meu pentru pagina lui Bobby Voicu...

2008-08-12T21:59:00.000+03:00

... îl puteţi citi aici. Adevărul este că după publicare traficul cititorilor blogului meu a crescut de vreo 10 ori! Mulţumesc BY!

Abia aştept să mă dau cu kartu'! - ep.II

2008-08-09T16:30:00.000+03:00

Se pare că mai am de aşteptat până să mă dau cu kartu' sau cu alt mijloc de locomoţie pe vreo pistă. Din 6 doritori am ramas 2 şi un calcul simplu de rentabilitate a arătat că devine prea scumpă această distracţie.

Aşa că am făcut un lucru util şi anume am tuns iarba din faţa casei. Aşa că nu m-am dat cu kartu' ci cu trimăru', şi nu pe pistă ci pe viitorul trotuar. Sper să am în curând motive să scriu şi episodul III...

Abia astept sa ma dau cu kartu'!

2008-08-09T01:40:00.000+03:00

Maine dupa-masa o sa am prima experienta in ale condusului pe pista. Este adevarat ca nu la Nurburgring, nici macar la Monte Carlo ci aici. Era sa am aceasta experienta acum 2 ani pe o pista de langa Paris, cu un Porsche GT2 sau cu un Ferarri F430, la alegere. Costa in jur de 150 de euro 3 tururi de pista dintre care primul cu un pilot experimentat la volan. Nu a fost sa fie pentru ca se apropia sezonul rece, era aproape decembrie si tocmai se hotarasera sa sisteze aceste curse.
Dar maine visul mi se va implini. La o scara mai mica ce-i drept, cu doar 8,5 CP la spate dar sper sa fie fun, mai ales ca va fi si un mic concurs intre prieteni. Revin cu detalii si poate cateva poze.

Scoala de soferi din Romania

2008-07-30T00:31:00.000+03:00

Este stupefiant sa afli ca scolile de soferi din Romania nu sunt controlate de catre nici un organsim oficial sau independent. Ma intreb care o fi shpaga pentru a deveni instructor - ca cea pentru a deveni sofer variaza atat de mult incat e greu sa faci aprecieri.
Se pare ca doar la noi (in Ro) examenul se (mai) da cu Politia. In alte tari permisul se da de catre scoala de soferi, performanta ei (a scolii) fiind evaluata prin evenimentele rutiere pe care proaspetii soferi le genereaza in primul an de soferie.
Daca stai sa te gandesti bine faptul ca Politia da aceste permise este un non-sens, vorbim de conflict de interese: practic, daca dupa obtinerea permisului de conducere un sofer face greseli flagrante politistul care l-a trecut examenul ar trebui trimis la recalificare...

Cuvant inainte

2008-07-16T23:52:00.000+03:00

De ce vreau sa scriu acest "cuvant inainate"? Pentru ca este normal sa dau buna ziua atunci cand intru undeva, fie chiar comunitate de bloguri sau cum s-o fi chemand ea. Nu ma astept sa mi se raspunda, in fond si la urma urmei se vorbeste de peste 100.000 de blog-uri... Imi dau seama ca daca citesc un blog pe zi as avea nevoie de vreo 273 de ani sa le citesc doar pe cele active astazi 16.07.2008... Si totusi, optimismul nu ma poate face sa nu ma gandesc ca in fond si la urma urmei prin simpla existenta, acest nou blog va schimba cel putin a 0,00001-a parte dintr-o statistica. Se cheama, in termeni pretentiosi, EVOLUTIE.

23:50, 16.07.200...